Cu sinceritate

O disparitie de cateva luni

Nu am mai scris de cateva luni bune. Nu stiu daca ati remarcat dar eu clar m-am simtit vinovata ca nu imi venea deloc sa ma apuc de scris. Lucru mare mamicia asta: iti scoate cateodata toata energia si te lasa praf si fara chef zile intregi sau, in cazul meu, chiar luni.

Daca tot sunt la capitolul sinceritate hai sa va zic si o poveste mai altfel decat ceea ce cititi de regula despre cum este sa fii mama – totul minunat, totul roz, viata implinita. Poate unii nu veti fi de acord dar simt ca, parca este nevoie si de o sinceritate in aceasta directie: e greu! e greu sa ti se schimbe toata viata dintr-o data si sa nu stii, de fapt, la ce sa te astepti. Nimeni nu-ti spune ca e asa de greu. Iar daca nu prea ai ajutor in jur decat sot – om muncitor care mai mult este la servici – asta e! te-ai cam ars! Toata viata de acum incolo pana cand copilul mai creste si poti cat de cat interactiona cu el de genul vorbe, intelegere, iti va fi o rutina. Aceleasi treziri pentru alaptat sau lapte praf, scutece, joc, scutece, mancare, somn, somn, scutece, lapte. Si apoi de la capat.

Nu mai ai viata o perioada. Ai o rutina! Prietenii nu te mai cauta, singura persoana cu care vorbesti toata ziua esti tu, bebele si poate un animal de companie daca ai noroc si l-ai pastrat in ciuda tuturor binevoitorilor care ti-au spus ca va fi un dezastru cu 4 labute. Noroc cu pauzele de somn ale lui bebe cand mai poti sa intri pe internet, sa vezi un film. Crede-ma(sau cel putin la mine asa a fost) cheful sa faci curatenie, mancare si alte cele in casa e la cote zero. Vrei doar sa zaci undeva pana se trezeste bebe.

Da, iti iubesti copilul; dar daca ai fost o persoana activa, cu viata sociala, cu servici antrenant, sa intri in rutina asta 24/7 iti cam da totul peste cap.

Pe mine ultimele luni m-au trezit la realitate. Am trecut prin doua ture de iesit dinti. Lui D i-au iesit cate 3/4 deodata asa ca am vegheat nopti intregi langa el. A supt din ora in ora sa isi calmeze durerile. Eram despletita, transpirata, sanii ma dureau, tiroida mi-a dat rateuri. Nu visam decat somn.

Dupa un episod de gen eram rupta praf. Partea simpatica este ca, o data ce-i ies dintii, revine la un somn mai linistit, de cateva ore. Si apoi ii mai dau o serie de dinti si iar o iei de la capat.

A trecut un an fix pana cand m-am impacat cu ideea ca niciodata nu va mai fi la fel. Da…cu sinceritate spun asta! A durat un an sa ma linistesc, sa ma impac cu mine si cu noua situatie.

Si acum, o data cu asta, totul parca a devenit mai simplu. Mi-am reluat unele obiceiuri vechi, am cerut ajutor sotului, am inceput sa ies putin din casa fara bebe. Mi-am adus aminte ca ar fi frumos sa imi linistesc vina si sa scriu din nou.

Nu este totul roz. Degeaba multele bloguri, multele mamici specialiste in parenting facut la ele in familie iti vor spune ca totul e minunat, ca perioada asta e cea mai fericita, cea mai iubita, cea mai cea…ele omit partea cealalta. Cu greu, cu nesomn, cu un dor sa-ti iei lumea in cap cateodata, cu angoase, cu dorinta de a fugi in codru.

Am vrut doar sa fiu sincera cu mine si cu voi. Am acceptat schimbarea si e bine. E bine pentru sufletul meu si atunci e bine pentru cei din jurul meu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s